RSS FEED

This is Christmas?

Generatia nostalgilor se intreaba unde e Craciunul adevarat.
Oamenii au furat Craciunul, nu mai dati vina pe Grinch. Da, oamenii.
Oamenii care golesc hipermarketurile si se bat (la propriu) pe ultimul Mos Craciun de ciocolata. Oamenii din trafic care cauta disperati un loc de parcare. Oamenii care in loc sa primeasca la usa colindatorii, asculta Taraf TV, sau rostesc faimoasa replica: Nu e nimeni acasa! Eu chiar cred ca cei mici care mai colinda in zilele noastre sunt niste curajosi. Personal, nu m-as mai risca. Bineinteles, exista si categoria micilor colindatori care te injura atunci cand nu sunt remunerati dupa bunul lor plac, sau atunci cand vad ca ii jignesti oferindu-le nuci si mere.
Sa nu ii uitam insa pe cei care ocupa paturile din spitale, dupa ce au servit in prealabil o copioasa masa de Craciun, cu o cantitate impresionanta de sarmale, piftie, carnati, friptura. Nici pe cei ametiti de licorile lui Bachus, care au gasit ca aceasta este metoda cea mai buna de a sarbatori.
Imi place agomeratia din mall, in goana dupa cadouri, vanzatoarele amabile si copiii care nu-si mai primesc parintii in casa daca nu au bifat toata lista de cadouri pe care au trimis-o asa zis-ului mos. Ii admir pe cei care sarbatoresc in cluburi, alaturi de Craciunite si Mos Craciuni mai mult sau mai putin imbracati, si le invidiez apetitul pentru distractie. Regret ca nu am destui bani pentru un bilet de avion catre o zona exotica, ca sa il pot astepta pe Mos Craciun in costum de baie si ca sa pot impodobi un palmier. Vad copii care ocolesc zapada si le este frica sa se mai tranteasca pe jos de frica ca sa nu isi sparga Iphone-ul. Sunt sigura ca parintii lor sunt mandri ca nu isi mai murdaresc hainele. Oricum e destul de scumpa o geaca Nike, Armani, Adidas, D & G etc. Nu sunt absurda sa va trimit la biserica, caci multe lucruri s-au schimbat si pe acolo. Dar, oricum am auzit ca da bine. Cica mersul cu steaua va fi in curand inlocuit cu mersul la concertul lui Banica. Ah, da, sa nu uit, visez sa il vad pe Dan Diaconescu in costum de mos si o ceata de oameni nervosi alergandu-l ca sa isi primeasca mult doritele cadouri costisitoare. Unele colinde sunt chiar aberante: ne spun sa fim mai buni, mai intelegatori, sa ne gandim si la ceilalti. Bla, bla, bla. Ar trebui sa schimbam versurile. Am cateva idei, dar va las sa fiti creativi.

Ne place sa fim ipocriti. Ne place sa uitam de noi.
Sarbatorile nu mai sunt de mult traditionale. Sunt comerciale 100 %.

Mana sus cine mai cunoaste semnificatia Craciunului.
Nimeni? Nimeni? Chiar nimeni?

So...this is Christmas.

De ce m-ai prins in pumnul tau?

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mă doare
De ce mă strangi asa de rău?

Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place să mă joc si mie,
Si mila trebuie să-ti fie
De spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?
Ca am si eu părinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de tot
Căci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea să-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vrea
Să ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

(Gandacelul de Elena Farago)

Pânza neagră

Pensula nu mai ascultă de mâna ei. Se mişcă singură schiţând trasăturile unui chip prea bine cunoscut. Memoria nu vrea să îl uite, timpul nu vrea să îl şteargă, amintirile nu vor să îl omită, retina şi l-a ales drept idol pentru totdeauna.
Şevaletul tremură din pricina emoţiilor spasmatice care au cuprins-o, dar ramane drept. Mâna îi arde, dar nu poate să renunţe.
Lucrează de ani de zile, dar nu o să termine niciodată. Ştie şi ea asta.
Culorile de pe pânză au voci sfâşietoare. Se asortează cu viaţa ei. Cuţitul de paletă ar vrea să o sfâşie, dar nu face decât să îi prelungească delirul. Pânza plânge, dar se lasă murdarită. Paleta a cazut de mult pe covor, lovindu-se de indiferenţă. Lemnul trozneşte mirosind a lacrimi. Uleiul ar vrea să îşi dea foc.
Ea pictează cu ochii închişi. De fapt, nu vede, nu a văzut niciodată.
Şi totuşi ştie cum arată. Ştie până şi cele mai mici detalii.
Vede ceea ce noi nu vedem.
Pentru ea, lumina este întunericul. Întunericul este întunericul obscur.
Pictează de-atâţia ani aceaşi pânză, acelaşi tablou, cu aceleaşi neschimbate culori.
Aşa arată imaginea durerii.
Pictată de ea la nesfârşit.

Ea moare

O văd cum se aşează pe pat.
Bâjbâie prin întuneric îmbrăcată într-o cămaşă de-a lui. Mirosul lui e peste tot.Miroase a dor. E prezent chiar dacă lipseşte.
Se întinde în patul mai mare ca niciodată. Mare şi gol. Se pierde pe sine şi îl găseşte pe el.
Îşi strânge picioarele la piept şi îşi închide ochii. Îi lipseşte căldura lui. Fără el e frig. În braţe, ţine strâns perna amintirilor ei. Palidă şi pe jumătate adormită, lăcrimează.
Aşa e în fiecare seară.
Vrea să adoarmă şi să uite.
Să uite de ea, să uite de tot, să păcălească raţiunea, să-şi atrofieze simţurile, să-şi mintă emoţiile, să-şi ascundă gândurile, să-şi omoare visele, să-şi îngroape speranţele. Să-şi ignore neputinţa. Să nu se mai trezească şi să fie într-o permanentă stare letargică. Să-şi înghită viaţa.
Părul ei lung şi negru caută degetele care se jucau prin el. Buzele roşii nu îşi mai găsesc stăpânul. Braţele se întind că să îl cuprindă şi să îl sufoce. Toată fiinţa ei e un tremur, o învălmaşeală de emoţii. Mi-e şi frică să o privesc. Uneori o mai aud urlând în noapte.
Frânturi de clipe o chinuiesc în fiecare secundă, distrugând orice urmă de linişte din ea. Dorul o face să înnebunească şi să fie dependentă de imaginea lui angelică. Geme de durere şi de remuşcare prin toţi porii ei.
Moare în fiecare noapte.

Şi totuşi, se trezeşte dimineaţa, transpirată şi pe jumătate dezgolită. Cămaşa nu îi mai acoperă tot trupul.E sfâşiată aşa cum şi el o sfâşie. Părul îi stă răvăşit, iar picioarele lungi caută să îşi găsească echilibrul. A mai supravieţuit o noapte, o ia de la capăt.

Zadarnic.
Nu mai ştie cine e ea. Oriunde s-ar uita îl vede pe el.
Ea...Ea nu mai e ea.
Ea a murit.

Vieţaşii de pe Rahova

În acest volum, Eugen Istodor adună povestirile unor condamnaţi la viaţă, din penitenciarul Rahova. Mărturiile şocate ale unor oameni de care societatea vrea să uite. De fapt, societatea nici nu vrea să ştie de existenţa lor. Îi aruncă într-o parte crezând că astfel vor scăpa de ei. Dar în locul lor vor veni mereu alţii şi alţii, pentru că uităm că este mai uşor să previi, decât să tratezi. Şi ne trezim cu ei în fază terminală, şi considerăm că detenţia e pedeapsa lor. Numai individul este bolnav, nu şi societatea. Şi, surprinzător!, mereu ne mirăm când vedem că boala recidivează. Oare de ce? Doar am eliminat vinovatul, nu?

"Preşedintele republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, i-ar fi împuşcat. Noi, republica România, îi păstrăm pe viaţă. Viaţa lor nu ştie nimeni cât durează. Sunt criminali. Nu sunt oameni. Au la activ un omor fioros sau de la două în sus. Dar au patru membre, cap, trup, păr, creier, sânge, sex şi îşi folosesc aceste organe ca şi noi."

Cei mai mulţi dintre noi îşi închipuie că meseviştii (termenul vine de la muncă silnică pe viaţă) nu sunt oameni, sau că sunt oameni fără sentimente şi raţiune, fără părinţi sau rude, fără trecut sau fără viitor. Uită că, deşi ei se bucură de statutul de cetăţean în libertate, se pot comporta la fel ca meseviştii sau chiar mai rău. Ei îşi iau figura de oameni morali şi arată cu degetul.
Din declaraţia unui om condamnat pe viaţă:"Ea mi-a zis, mămică, să fii cuminte, şi i-am promis lui mămica că voi fi cuminte." (D.M)

Şi totuşi, vieţaşii nu şi-au pierdut raţiunea şi acurateţea în gîndire. Ştiu care e ordinea firească a lucrurilor. Le este cunoscută noţiunea de respect. Timpul trece pe lângă ei şi societatea evoluează (sau involuează). Se schimbă generaţiile. Le putem spune, oameni de modă veche. Nu merg în acelaşi ritm cu civilizaţia. şi când se trezesc, se trezesc pierduţi.
Din declaraţia unui condamnat: "Înainte, aveau valori. Era scara asta a valorilor bine determinată.(...) Acum, ce să vă spun eu, încă în 90, când eram şi eu liber, mai era totuşi o ruşine, se mai ridica cineva în tramvai să-i ofere locul unui om mai în vârstă, unei gravide, unui om bolnav. Acum am înţeles că au dispărut astea toate. Totul porneşte de la educaţie."

Die Welle

Va mai fi posibil un nou regim autocratic în Germania? Învăţăm din greşeli sau istoria se poate repeta oricând?
Die Welle este un film care ne arată ce se întâmplă atunci când lucrurile scapă de sub control. Un simplu exerciţiu degenerează şi dă naştere unei mişcări în toată puterea cuvântului. Elevii nu îl mai văd pe cel din faţa lor, de la catedră, drept un simplu profesor, ci văd în el un lider al unei grupări totalitariste.
Însă profesorul nu conştientizează la timp amploarea pe care a luat-o jocul lui şi ajunge să plătească pentru haosul creat.
Film recomandat celor care cred sau nu în dictatură.

Sunt cei care...

Sunt cei care sustin sus si tare ca nu fac un lucru, ca nu il vor face niciodata.
...si totusi, sunt primii care uita si cedeaza atunci cand au ocazia.
Sunt cei care isi ridica in slavi moralitatea si principiile.
...ei fiind cei care habar nu au ce presupune moralitatea.
Sunt cei care spun ca nu au vicii.
...si cu toate astea, sunt cele mai vicioase persoane.
Sunt cei care cred ca au mereu dreptate.
...uitand ca dreptatea nu le apartine niciodata.
Sunt cei care cred ca sunt curajosi.
...pentru ei curajul inseamna sa dai cu pumnul.
Sunt cei care ii critica mereu pe altii.
...si nu se uita niciodata in oglinda.
Sunt cei care fac promisiuni, juraminte.
...dar mereu sunt primii care fug.
Sunt cei care pun obiectele inaintea persoanelor.
...fara sa stie ca obiectele nu vor ramane cu ei pentru totdeauna.
Sunt cei pentru care cuvintele sunt mai presus de fapte.
...si folosesc cuvintele ca sa amageasca si sa se amageasca.
Sunt cei care se grabesc sa traga concluzii.
...si pentru asta niciodata nu vor asculta adevarul.
Sunt cei care iti spun ca esti unica si cea mai importanta persoana din viata lor.
...asta pana o intalnesc pe urmatoarea.
Sunt cei care vad lucruri care nu exista.
...si nu vad lucrurile pe care ar trebui sa le vada.
Ei sunt cei care se trezesc intotdeauna prea tarziu.

Da. Dar, nu sunt numai ei.

Sunt si cei care au vazut si au avut ocazia sa faca anumite lucruri
...si totusi nu le-au facut.
Sunt cei care au coloana vertebrala,
...demonstrand asta in fiecare zi.
Sunt cei care au trait printre vicii
...si au stiut sa spuna NU.
Sunt cei care au dreptate.
...dar e suficient sa stie numai ei asta.
Sunt cei care au curaj.
...si isi tin mereu capul sus.
Sunt cei care nu fac promisiuni.
...pentru ca stiu ca timpul si oamenii sunt schimbatori.
Sunt cei care stiu ca degeaba ai toate lucrurile din lume.
...daca nu ai cu cine sa le imparti.
Sunt cei care prefera sa nu vorbeasca.
...doar sa simta.
Sunt cei care iti dau o sansa.
...inainte sa te condamne.
Sunt cei care iti spun un lucru numai tie.
...constienti fiind ca nu vor mai spune asta pentru a doua oara.
Ei sunt cei care stiu ca timpul nu poate fi recuperat.

EXIT! - Festivalul de teatru al detinutilor

"Transformă suferinţa în speranţă şi ura în aşteptare."

...asta ne-a spus unul dintre deţinuţii care au urcat astăzi (25 nov.) pe scena teatrului Nottara, deţinut condamnat la 16 ani de închisoare pentru omor.
Timp de 4 ore ei nu au mai fost prizioneri. Au fost actori şi şi-au jucat bine rolurile încercând să doboare prejudecăţile şi atitudinea respingătoare a celor din jurul lor.

Un om îmbrăcat în arlechin se urcă pe scenă. Din spate, vine un jandarm care îi deschide cătuşele. Astfel e liber să prezinte programul spectacolului. Arlechinul este condamnat la 23 de ani de închisoare pentru crimă. I se spune Butelie.

Primul spectacol este prezentat de copiii de la un centru de reeducare din Tg.Ocna. Probabil cel mai emoţionant spectacol, deoarece mi-e teamă ca cei mai mulţi dintre tineri se identifică cu rolurile din Poveste de neuitat. Rareş doarme pe străzi din cauza tatălui vitreg alcoolic, iar prietenii binevoitori apar cu o soluţie-fac din Rareş un hoţ. Acum Rareş e cel mai tare. Din păcate, el va fi singurul prins şi pedepsit. Poate că pedeapsa e şi mai mare atunci când mama lui moare şi el nu îi este alături. Însă mai sunt oameni care cred în el. Rareş e bun.

Trupa de teatru Impact a penitenciarului Timişoara ne prezintă piesa A fost..., o piesă bazată pe experienţa lor în ceea ce priveşte consumul de droguri. "La început ajunge jumătate de gram ca să te poarte o oră prin paradis şi revenirea e uşoară, moale, o stare plăcută, care-ţi lasă amintiri frumoase şi după ce se epuizează. Dar corpul nostru e pervers...". Cornel Mazilu joacă un rol excepţional, dar nici Andrei Grigoriu nu este mai prejos. Tibi este dealerul care este suficient de deştept să nu consume marfa pe care o vinde.

Otrăvit de culorile vieţii mele- este piesa în care cei închişi în Penitenciarul Craiova, după ce îşi spun replicile, ne spun poveştile lor de suflet din viaţa reală. Amintirile legate de cel mai bun prieten, de prima pereche de patine cu rotile, de premiantul cu coroniţă, ne reamintesc că şi ei sunt oameni ca şi noi. Nu au fost întotdeauna aşa.

Caietul albastru-o poveste complexă acompaniată de eforturile muzicale instrumentale ale unuia dintre actorii de la penintenciarul Baia Mare. Dialog şi monolog frumos susţinute, dar chiar dacă actorii aveau aripi, ei nu sunt liberi să zboare. "Haideţi să prindem ţânţarii. Sau mai bine sitarii."

Haina de om, Penitenciarul Iaşi-cum primeşte societatea un fost deţinut? Cum refuză o femeie sexul de amuzament şi frivolitatea, deşi este disperată că va rămâne singură? De ce pe câinele din piesă îl cheamă Dumnezeu? Astfel sugerează ei ideea că se simt abandonaţi până şi de Dumnezeu. Pedeapsa lor continuă şi la ieşirea din închisoare. Societatea nu uită.
Îngerul din piesă (genial actorul, şi dansator, totodată) ne spune:" Când eşti iubit, te simţi ca un zeu. Dacă eşti iubit numai o clipă, atunci iubirea te încălzeşte numai o clipă. După aceea redevii om."
-Nu vă supăraţi, unde este strada Speranţei?, m-a întrebat unul dintre actorii acestei piese. Nu am ştiut ce să îi răspund.

Ei sunt actorii pe care azi i-a aplaudat o sală întreagă.

26 nov.
Nu am rezistat şi am mers şi azi.

Colonelul şi păsările, Penitenciarul Codlea: Am văzut ştirile de la ora 5 prezentate de Hamlet, am văzut cât de mic e Tici şi că trebuie să avem grijă să nu îl călcăm. Am aflat că rromii au fondat Roma şi că unul dintre nebunii secţiei face mătănii pentru a-şi ispăşi numărul mare de păcate. Capone fură banii, dar are grijă de ei.
Ce spun ei?
"Nu suntem nebuni, suntem doar diferiţi.(...) Până acum i-am urmat pe cei normali şi Dumnezeu îmi e martor că asta nu m-a dus prea departe."

Infirmeria veselă: a fost jucată şi dansată de deţinutele de la Penitenciarul Poarta Albă, care ne-au destăinuit motivele arestării. Deşi piesa se vroia a fi veselă, mi s-a părut foarte dură.
Butelie este condamnat la 23 de ani pentru port ilegal de frumuseţe.
X este condamnată 22 de ani pentru delapidare.
X a ars un martalog.
X păcăleşte bărbaţii.
X este smooth criminal.
X a vândut fete.
X este condamnată pentru hoţie şi tâlhărie.
X a violat 2 bărbaţi.

Casa Bernardei Alba: 9 femei de la secţia exterioară Cluj sunt izolate în casa Bernardei, o văduvă tiranică. Căsătoria pare singurul mod de evadare.

StripTease, Penitenciarul Oradea: ce înseamnă libertatea, alegerile, consecinţele, liberul arbitru?
"Tu ai bătut la uşă, tu ai vrut să pescuieşti, tu ai fost de vină, şi uite că şi eu am ajuns ca tine, deşi nu am făcut nimic."

Aplauze din nou.

(P.S: îmi pare rău că nu am avut aparatul foto la mine.Sper să fac rost de câteva imagini.
http://stirileprotv.ro/video/piese-de-teatru-puse-in-scena-de-detinuti-la-nottara/60390992
http://www.antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=76713¤tPage=6 )

Etica în organizaţii şi nu numai

Pana unde ati fi dispusi sa mergeti ca sa va atingeti obiectivele? De ce ne lasam la o parte valorile si principiile ca sa le adoptam pe cele ale grupului? Da, fiecare organizatie se orienteaza dupa profit, dar de ce nu ne intereseaza si conceptul de responsabilitate sociala? De ce vrem numai rezultate imediate si nu gandim si pe termen lung? De ce punem profitul mai presus de orice? Si de ce am ajuns sa facem orice ca sa obtinem avantaje financiare? De ce am ajuns sa acceptam astfel de scuze: Asa fac toti! De ce facem ce nu ne place si pe urma stam si ne plangem? Alegem o facultate doar pentru ca ni se pare ca e profitabila, ne luam un job care nu ne place si pe urma cand ajungem seara acasa stam si ne plangem frustrarile si dam vina pe ceilalti.
De ce promovam lucruri in care nu credem?
Da, sunt constienta de lumea in care traiesc si pentru care noi suntem responsabili.
Etica e relativa pentru unii, inexistenta pentru altii.

Cum se naste o paradigma
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

Lecţia de pedagogie

Grigore Băjenaru ne-a lăsat un manual de pedagogie, dar şi de amintiri, intitulat Cişmigiu & Comp. Bună dimineaţa, băieţi! O lectura recomandata profesorilor si elevilor care si-au uitat rolurile.

"Profesorii ar trebui să se gândească întotdeauna nu numai la materia pe care o predau, ci şi la viaţa de toate zilele a şcolarului. Ar trebui să se gândească întotdeauna ceva mai departe de catedră şi de zidurile liceului...să vadă că elevii de azi, mai buni sau mai slabi, sunt eroii de mâine ai ţării acesteia, care, prin jertfa lor şi-a altora ca ei, înving timpurile. "

Te iubesc! Te iubesc?!

Piesa se joacă în Lăptaria lui Enache. E foarte faină, nu trebuie ratată. Actori buni, replici savuroase şi un subiect foarte tare, cât se poate de real.

Sapte concluzii promo...restul la spectacol:
1. Nu exista nici o diferenta intre un barbat prost si unul intelept, atunci cand acestia se indragostesc.
2. Daca barbatul crede ca a castigat o disputa, victoria e doar in mintea lui!
3. Calitatile care o atrag pe femeie la un barbat sunt exact acelea pe care nu le va mai suporta mai tarziu.
4. Daca dragostea este oarba, casatoria iti deschide ochii.
5. SECRETUL CASATORIEI FERICITE: sa nu ai preferinte ci sa te multumesti cu ceea ce ai.
6. SECRETUL FERICIRII IN CUPLU: Sa nu-ti vina ideea sa compari!
7. Daca IUBIREA este raspunsul, puteti sa repetati intrebarea?

Replici din piesa:

Ea: Dragostea bărbaţilor e ca un foc de paie. Se aprinde repede, şi se stinge şi mai repede.

EL: Te iubesc ca un nebun.
EA: Nebunia trece.
EL: Dar dragostea rămâne.
EA: Ce mai rămâne din dragoste după ce a trecut nebunia ? Obişnuinţa.

EL: Fericirea este..când e bine...şi nu ne certăm...şi dormim...

EA: Uita-te si tu in ce hal suntem. Nu iei in serios nimic. Ar trebui să suferi.
EL: N-ai idee cât sufăr...
EA: Când te gândeşti la trecut?
EL: Când mă gândesc la somn...

EA. Dacă aduci tot salariul acasă înseamnă că mă iubeşti?
EL: Bine, am să încerc să nu-l mai aduc pe tot...

EA: Nici gelos nu mai eşti ?!
EL: Când eram gelos spuneai că-s nebun.
EA: Ceea ce ne lipseşte nouă e tocmai nebunia ! Ne-am liniştit prea devreme, ne-am lăsat copleşiţi de oboseală, de obişnuinţă, de rutină...
EL: Iar incepi?

EL: Dar ţie ce-ţi place la mine ?
EA: Păi ce să-mi placă ? Tu eşti soţul meu.
EL: Va să zică asta-ţi place: că-s soţul tău.

EA: În condiţiile astea nu se mai poate discuta.
EL: Atunci se poate dormi.

EL: Ţii mai mult la mobila decât la dragostea noastră ?
EA: Mai întâi şi-ntâi ţin la dragostea noastră. Şi abia în al doilea rând ţin la mobila...
EL: Atunci, alege: ori eu, ori el. Vorbeam de pat.

EA: Nu exista dragoste infinita. Ne amagim. Legile poeziei sunt altele decât legile vieţii.

Unii coboară la Sorbona, alţii la Universitate

Cele două întâlniri din cele două licee bucureştene, organizate cu ocazia Săptămânii Naţionale a Tinerilor m-au izbitit de nişte lucruri pe care multă vreme am încercat să le ignor. O să le iau pe rând, dar mai dau câteva detalii.

1. Şcoala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu.
Invitaţi: Dragoş Bucurenci, Tincuţa Baltag, Simona Iftimescu, Marian Staş.
Public: aprox. 150 elevi de cls. IX-XII.
Am început cu un debate susţinut de 2 echipe formate din oameni de la ARDOR, care au scos în evidenţă mai multe variabile ale deciziei plec să studiez în străinătate, sau rămân să studiez în ţară, cum ar fi: familia, prietenii, resursele financiare, calitatea sistemului educaţional. După o scurta pauză, au intrat pe scenă invitaţii, dornici de a le răspunde tinerilor la întrebări şi de a le împărtăşi din experienţa personală.
2. Colegiul Naţional Sf. Sava.
Invitaţi: Bogdan Kochesch, Alina Ciceu, Andrei Popescu, Mihaela Feodorof.
Public: aprox. 60 elevi, în biblioteca liceului.
Am început direct cu invitaţii evenimentului, iar la sfârşit Bogdan a împărţit broşuri de la Educativa.

Unde vroiam să ajung: foarte puţini tineri ştiu să exploateze aceste întâlniri. Din diverse motive, evită să pună întrebări şi să îşi mai clarifice din nelămuriri. Au uitat că nu sunt în timpul orei, şi nu există răspunsuri corecte sau greşite, sau întrebări care stârnesc furia profesorului. În schimb, aşteaptă reţete care să îi conducă garantat spre succes. Merg pe căi bătătorite de alţii, dar care nu li se potrivesc. Au o vagă idee despre ceea ce ar vrea să facă, iar din cauza unui deficit colosal de informaţii, asta îi face uşor de manipulat. Unii vor să fugă de învăţământul superior din România, doar pentru că au auzit păreri negative de la alţii, fără a le confrunta însă cu realitatea prin experienţa directă. Alţii vor să rămână doar din cauza fricii de necunoscut.
I-am rugat pe elevi să completeze un mic formular. Cei mai mulţi dintre ei nu au mai participat la astfel de evenimente, dar le consideră foarte utile. Cum în cadrul ambelor întâlniri s-a pus accentul pe activităţile extracurriculare, de voluntariat, am constatat ca puţini sunt cei care se implică în astfel de activităţi, ratând astfel oportunitatea de a acumula experienţă şi de a simţi pe propria piele diferenţa dintre teorie şi practică. Asociază calitatea de membru al unui ONG cu o pierdere de timp, din moment ce eforturile nu le sunt remunerate.
Am observat însă o tendinţă îmbucurătoare: tinerii conştientizează din ce în ce mai mult aportul acestor activităţi la CV-ul personal, iar recruiterii nu se mai uită numai la note şi la diplome.
Un sfat: profitaţi cât mai mult de aceste evenimente, faceţi diferenţa între valori şi non-valori, aveţi grijă când vă alegeţi un mentor, ce este bine pentru alţii nu este neapărat bine şi pentru voi, faceţi ceea ce vă place, nu aşteptaţi de la ceilalţi şi căutaţi singuri.
Vrem să vedem că vreţi să vă implicaţi, vrem să vă auzim, căci aceste evenimente sunt făcute pentru voi. Ştiu că voi credeţi că nu vă aude nimeni. Poate nu ne aud oamenii mari, care iau decizii fără să ne întrebe, dar există oameni mici, ca noi, care vă aud şi nu rămân indiferenţi.


Pe aceeaşi temă:
1. Tincuta Baltag
2. Simona Iftimescu
3. Dragoş Bucurenci



Circul Americano Bucureşti

Am fost azi la un spectacol al circului Americano din Bucureşti. Ne-am aşezat la locul nostru, mergând cu grijă printre scândurile care se clătinau. Până să înceapă spectacolul, am luat o vată de zahăr pe baţ. În jurul nostru, foarte mulţi copii veniţi împreună cu părinţii lor. 
O tanti ţâfnoasă, prezentatoarea, anunţă începerea spectacolului, insistând să spună de fiecare dată, cu mare mândrie, că cei care intră pe scenă sunt din America sau din Franţa. Începutul e promiţător, până îţi dai seama că surorile care fac trucuri sunt aceleaşi cu fetele care vând baloane la intrare, tipul care se juca cu şerpii are alt nume atunci când se joacă cu leii şi se numără evident printre băieţii care strâng prin sală. Şi, aşa cum e şi normal toţi vorbesc limba română, deşi prezentatoarea se încăpăţânează să scoată câte un Thank you! după fiecare reprezentaţie. 
La pauză, poţi să faci poză cu cămila albă, contra unei sume modice de 20 RON. Nici nu ai timp să te urci, că te-a şi dat jos. Tipa care fotografiază (una dintre surorile din Franţa care intrase într-o cutie magică) îi mai prinde în cadru şi pe băieţii care fac curat în sală, ca să ai mai multe amintiri. Poţi să te plimbi cu poneiul, dacă plăteşti 5 RON. Copilul se urcă pe ponei, stă într-o rână, că nu are când să se aşeze bine în şa, iar unul dintre tipi trage poneiul de ham ca să meargă cât mai repede, că doar sunt atâţia copii la coadă. Trebuia să cronometrez tura, dar sigur nu depăşea un minut. Trebuia să îi arunc o sticlă în cap celui care chinuia poneiul în ultimul hal, doar ca să ia mai mulţi bani.
Lame, cămile, dromaderi, ponei, porumbei, pisici, câini, şerpi, crocodili, tarantule, lei. Acrobaţi, clovni, dansatoare din buric, dresori. Biciuri şi priviri maliţioase pe nişte chipuri cu trăsături etnice binecunoscute.
Concluzia: era mai bine când mergeam la circ la o vârstă mai fragedă. Mă bucuram mai mult. Acum văd altfel lucrurile şi nu-mi iese din cap imaginea animalelor chinuite. E ca atunci când afli că Moş Craciun nu există.
Nu este o critică maliţioasă, cauză a unor pretenţii exacerbate. E realitatea.

Tu unde cobori? La Universităţii sau la Sorbona?

Dacă nu ştii răspunsul la această întrebare, vino pe 21 octombrie, ora 12, la Şcoala Superioară Comercială Nicolae Kretzulescu, sau pe 22 octombrie, ora 13.30, la Lic. Sf.Sava din Bucureşti şi află mai multe.

“Tu unde cobori? La Universităţii sau la Sorbona?” este un proiect semnat CLUB LMT, care îşi propune să vadă în ce direcţie se îndreaptă tinerii atunci când este vorba de educaţia lor. Această decizie le va influenţa puternic traiectoria profesională.
“Alegem să studiem în ţară sau in străinătate”? Ce stă în spatele acestei alegeri? Sistemul educaţional constituie principala problemă?”
Acestea sunt doar câteva din întrebările la care ne propunem să răspundem în cadrul debate-ului şi conferinţei pe care am decis să o organizăm cu ocazia Săptămânii Naţionale a Participării Active a Tinerilor.
Bineînţeles, alături de invitaţii speciali ai întâlnirii, printre care se numara:Dragos Bucurenci, Andrei Popescu, Bogdan Kochesch, Simona Iftimescu,Alina Ciceu, Tincuta Baltag!

Evenimentul este deschis publicului.

Vă aşteptăm!


Pentru detalii, www.clublmt.ro/ clublmt@gmail.com

Nu uitati de Bucureşti!

Opririle de azi:
1.Muzeul Naţional de Istorie: anumite părţi sunt în renovare, dar găseşti lucruri interesante.Am prins expoziţia O Istorie pe două roţi, şi deşi nu sunt foarte multe exponate, o să vezi câteva modele care îţi atrag atenţia.Cel mai vechi model pe care l-am văzut era din 1933. Însă, ce mi-a plăcut cel mai mult (pe lângă câteva bijuterii din Tezaur), este proiectul Şcoala Medievală, unde te poţi înscrie la ateliere precum atelierul de Heraldică şi Iconografie, atelierul de Olărit si modelaj în Lut, atelierul de Spadă Medievală,atelierul de Teatru sau atelierul de Dans Medieval.Mi se pare o idee foarte bună, puţin cam scump, însă mă tentează mult partea cu olăritul.

2.În sfârşit...Observatorul Astronomic!: Vă rog din tot sufletul să vă duceţi!
...ajung la ora 8, însă mi se spune să revin după ora 9. Programul afişat nu prea corespunde cu cel real.După o plimbare, revin, văd o uşă închisă şi trag de ea. Greşeală, trăgeam de uşa de la ANI! Observatorul e puţin mai în faţă. Intrăm, locul nu pare prea promiţător.Ajungem pe terasă. Oameni care stau la coadă la numai două telescoape. Se uită fiecare câte 5 secunde, după care vine următorul.Hmm, şi dacă vreau să mă uit mai mult?(prima mea idee).În mijlocul mulţimii, un tip care povesteşte. Să îi spunem ghid. Genial tipul! Numai pentru el vă rog să vă duceţi, că altceva mare lucru nu aveţi ce să vedeţi.Prima mea grijă, că poate se supără cei din spate dacă vreau să mă uit mai mult a fost nefondată. Nu ai la ce să te uiţi. 5 secunde e chiar mult. Însă comentariile tipului sunt bestiale.
Atenţie, replicile de mai jos sunt adevărate! Începem...:
-Şi acum dacă vă uitaţi, o să vedeţi o stea mai luminoasă.Lângă ea e una mai amărâtă!
-Nu vă faceţi probleme, dacă e să vină un asteorid, îl chemăm pe Bruce Willis şi îl beleşte el! (îmi pare rău pentru expresie, dar trebuia să fiu autentică.Tipul era fan Armageddon, a ţinut şi o mică prelegere despre film).
-Dacă vă uitaţi, nu o să vedeţi nimic! Dar dacă vă uitaţi mai bine...
-Dacă v-aţi fi născut acum câteva miliarde de ani, aţi fi văzut...(bla bla bla).Dacă o să veniţi peste câteva sute de ani, o să vedeţi că şi-au schimbat poziţia.

Vă asigur că replicile sunt mult mai savuroase în realitate! Merită să mergeţi să îl ascultaţi. Partea cea mai gravă e că oamenii chiar îl ascultau cu atenţie şi dezbăteau intens subiectul legat de sfârşitul lumii din anul 2012. Dan Diaconescu l-ar fi invidiat.

P.S: aveţi grijă să îl prindeţi în tură pe tipul care vine la servici cu maşina, nu pe tipul care vine cu bicicleta. El e tipul haios!

Arta si suferinta

Torturati-l pe artist , este o carte care iti da mult de gandit. O organizatie moderna, care vrea sa combata incultura promovata de mass-media, se ghideaza dupa principiul suferinta este izvorul creatiei. Harlan este unul din angajatii companiei care va avea grija ca cel mai stralucit elev al Academiei Noua Renastere, sa sufere, sa se chinuie, sa nu aiba o viata normala. De ce? Pentru ca ei cred ca numai astfel de conditii sunt propice creativitatii. Insa la artist cine se gandeste? Cat de departe merg lucrurile si ce se ascunde de fapt in spatele acestei organizatii? Cum reactioneaza artistul atunci cand este pus in fata adevarului, cand afla ca cel pe care l-a avut drept mentor i-a distrus viata? Se razbuna? Pentru a afla raspunsurile, merita sa citesti cartea.
Insa la intrebarea pe care o pun eu, raspunsul nu este in carte.
Suferinta indusa este solutia pentru supravietuirea artei in toate formele ei?
Astfel isi rezolva societatea moderna problemele?

"Am gasit un barbat care ne dadea sperante. I-am legat mainile si picioarele cu bucati de funii blonde si brunete. L-am torturat pe artist. L-am torturat bine. Si i-am vandut suferinta la Hollywood."

Sunt o baba comunista!

1.Actori: Tovarasul Nicolae Ceausescu si Bobu.
"De fapt, in toata tarasenia cu Spania, Bobu fusese de vina, cu mintea lui stralucitoare ca un bec ars, ca el ii daduse nefericita idee. Adica sa isi noteze replica pe dosul cravatei, ca, in cazul in care o uita, sa o aiba la indemana. Asa ca s-a dus in Spania fara nici o scama, sigur pe el. A coborat din avion si, la un moment dat, garda l-a salutat:
-Buenos dias, presidente!
-Buenos dias...(intoarce cravata)...poliester!"

2."Leana zice bosumflata:
-Bai, Nicule, a ajuns toate curvele sa aiba cizme de crocodil, numai eu nu. Zi si tu!
Ce sa mai zica Marele Barbat? S-au urcat intr-un avion si da-i intins spre Egipt. Pe drum, Leana era deja mai vesela. A scos din poseta un pumn de seminte si a inceput sa rontaie cu spor. A rupt doua pagini din Capitalul lui Marx, care era acolo, la indemana, lectura de agrement, si a facut la marele fix doua cornete.(...) Cand se trezesc, Leana, uitandu-se pe geam, se minuneaza:
-Pfiii! Nicule, ia uite ce rauri frumoase are patria noastra...
-Alea-s sosele, Lenus.
-Ba-s rauri!
-Ba sosele!
-Rauri!
-Sosele!
-Eu zic sa-l intrebam pe pilot, zice Leana. Tovarase capitan, ce e pamblicile alea serpuitoare care se vede acolo jos?
-Permiteti sa raportez, sunt cozile la alimentara, tovarasa!(...)
Cum au ajuns in Egipt, s-au apucat de cautat cizme de crocodil. Trece o zi, trec doua, trec trei. Nimic. Generalii, cu decoratiile cat talangile de la oi, stateau si ii asteptau in sala de sedinte. Avramescu nu mai rezista si il suna pe pilot:
-Tovarase capitan, ce se intampla acolo?
-Tovarase general, permiteti sa raportez. Totul e sub control, dar nu pot spune cand ne intoarcem. In fiecare zi, Tovarasul si Tovarasa merg la un rau care se numeste Nil-Nicolae, Ion, Liviu. Tovarasul se dezbraca pana la chiloti si se baga in apa, iar Tovarasa ramane pe mal in deplina siguranta. Tovarasul prinde crocodili, ii ridica deasupra capului si intreaba: Leana, astia au?
-N-au Nicule!, raspunde Tovarasa. Si asa de trei zile.
-Bine, tovarase capitan! Acum faceti urmatoarele. Mergeti la primul magazin de marochinarie, cumparati o pereche de cizme din piele de crocodil marimea 39, pe care le lasati pe mal in locul unde merg tovarasii. Nu uitati sa scrieti si un bilet cu:"Din partea poporului egiptean prieten." 'Nteles?
-Am inteles, sa traiti!
A patra zi, Leana si Nicu s-au intors fericiti. Un adevarat chilipir, ce mai! Nu se asteptasera la o asa primire din partea poporului egiptean. Se gandeau chiar sa faca o vizita oficiala de multumire."
("Sunt o baba comunista", Dan Lungu)

Eu, copilul de azi

Vreau sa joc ping-pong la scara de la mamaie. Nu mai pot pentru ca au pus gard.
Vreau sa fac gramezi de frunze si sa sar in ele. Nu mai pot pentru ca au imprejmuit toate gradinile si nu mai avem voie sa intram.
Vreau sa ma duc la bara si sa joc diri-diri sau la malai. Nu mai pot pentru ca sunt parcate numai masini in fata ei.
Vreau sa ma duc cu colindul. Nu mai pot pentru ca mi-e frica de toti dezaxatii.
Imi iau sania sa merg la derdelus. Care derdelus?! A devenit parcare, sau cartier de vile.
Vreau sa intru in gradinita si sa ma joc fotbal sau peretica. Nu mai pot pentru ca nu ne mai dau voie sa intram acolo.
Vreau sa ma urc in copacul din gradinita. Nu mai pot pentru ca l-au taiat.
Vreau sa ma joc de-a v-ati ascunselea. Nu mai pot pentru ca au pus interfon la blocuri (pana intru in bloc ca sa ma ascund...), peste tot sunt numai garduri, nu pot sa intru nicaieri.
Eu unde ma mai joc?
Afara e cald. Copiii ma cheama sa ne udam cu apa. Zic pas, nu de alta, dar cum sa imi ude telefonul din buzunar pe care am dat atatia bani?!
Ma duc in spate sa o strig pe M. ...sau mai bine ii dau un buzz pe mess.
R. si G. ma alearga sa ma spele cu zapada. Nu prea cred ca or sa ma prinda. De ce? Pai nu vreau sa mi se stearga fondul de ten de pe fata, sau sa mi se intinda rimelul! De fapt, nici nu ies din casa. E frig si imi pun poze pe Hi5 mai bine.
As vrea ma merg in parc cu patura, la picnic. Nu vrea nimeni. Ele merg deja in mall.
As bea o lamaita de la Alba. Dar M.imi intinde o Cola.
Sunt in parc si o caut pe tanti de la intrare care vinde vata de zahar pe bat. Nu o mai gasesc. I-au daramat "sediul".
Vreau sa ma uit la desene. Nu mai difuzeaza Sailor Moon. Oare asa trebuie sa ma imbrac ca fetele alea dezbracate de la TV?!
M-as juca sotronul. Dar oare mai am voie sa desenez pe asfalt?
Am cazut si am o julitura urata. Nu prea cred.  Mai degraba mi-a cazut Netu.

Unde e copilul de ieri?

Semnat,
Cri-Cri

Nu uitati de Bucureşti! (2)


5. Muzeul Satului:

Superb! Ma aşteptam să fie pustiu, dar nu a fost chiar aşa. O atmosferă extrem de liniştitoare. Tradiţie peste tot. Nu m-am mai simţit atât de bine de mult timp. Unul din locurile care mi-au plăcut mai mai mult, e pontonul vechi. Păcat că era apa murdară.E mult de mers, dar merită.Biletul e extrem de ieftin şi sunt atâtea de văzut. Printre chestiile ciudate pe care le-am văzut: erau foarte multe pisici, inclusiv în camere.Peste tot era pusă mâncare pentru ele. Am deranjat un căţel, care m-a întâmpinat foarte agresiv, probabil i-am încălcat teritoriul.Şi mi-a stat inima în loc când am dat peste una din doamnele de la pază, într-o cămăruţă, întinsă pe un pat. Probabil făcea parte din decor! Din păcate m-a lăsat aparatul şi nu am putut să fac multe poze. Dar o să revin cu siguranţă. E unul din locurile în care mai uiţi de lumea în care trăieşti, şi te întorci la origini.

Student Career Path la final


Programul de orientare în carieră, Student Career Path, aflat la prima ediţie, s-a încheiat în ziua de 5 iunie, dată la care s-a organizat ceremonia de înmânare a diplomelor.
Întâlnirea a fost structurată în două părţi, astfel ca prima parte a fost destinată invitaţiilor speciali şi înmânării diplomelor, rămânând ca a doua parte să ia forma unei petreceri.

Fuse şi se duse! Ce a însemnat SCP pentru mine? Multă muncă, dar cum să spun, muncă făcută din plăcere. Toată echipa a lucrat la proiect pe bază de voluntariat! Mi-am dat seama că pot să fac o mulţime de lucruri. Consider toate aceastea drept o investiţie în propria persoană.Nu mai vorbesc de oamenii pe care i-am cunoscut cu această ocazie. E drept, au fost şi puncte slabe, însă nu toate lucrurile au depins întotdeauna de noi. Aş fi vrut să existe astfel de iniţiative şi pe vremea când eram eu în liceu. Încă ne confruntăm cu o lipsă acută de informare. Sper ca următoarea ediţie să fie pusă pe picioare în scurt timp.


Le mulţumim tuturor celor care au participat la acest proiect, precum şi celor care au crezut în el şi ne-au susţinut. Sperăm că iniţiativa noastră a fost una de folos.


Acest proiect a fost finantat cu sprijinul Comisiei Europene prin intermediul Tineret in Actiune. Prezentul comunicat reflecta numai viziunea autorului iar Comisia Europeana nu poate fi facuta raspunzatoare pentru utilizarea conţinutului acestuia.

Nu uitati de Bucuresti!

Acesta este un post dedicat maretului meu plan de a bifa toate locurile din Bucuresti care ar trebui vizitate. Mai jos, scurte impresii despre fiecare in parte. :)

1. Zoo: am fost de doua ori intr-un weekend. Trebuie sa recunosc ca nu ma asteptam sa fie atatia oameni pe acolo. Biletul este destul de ieftin si puteti ignora taxa de fotografiere!
Gradina e ingrijita, insa cred ca ii lipseste o strategie de promovare.In jurul ei au aparut tot felul de constructii moderne. Ma intreb cum o fii sa privesti de la birou leul din cusca. Am un sentiment ca nu va mai rezista foarte mult timp.Imi aduc aminte ca inainte era si o trasura cu care puteai sa faci turul. Acum nu am mai vazut nimic. La fel , o veste proasta,nu se mai calaresc poneii :(
Dar merita sa mergeti, e o atmosfera foarte faina. Foarte relaxant si sunt multe de vazut.
(P.S: Puteti sa ii mangaiati pe ponei daca sariti gardul cand nu e atent paznicul. Si vedeti ca nu mananca pufuleti! Luati altceva!)

2. Gradina Botanica: putin dezamagita de aspectul ei, pot sa spun ca am vazut parcuri mult mai frumoase. Sera este in renovare si se deschide abia peste 4 ani. Biletul nu e scump deloc, dar nu am vazut nimic desoebit. In schimb muncitori care...mai bine nu mai spun. Nu stiu daca intrau si ei in programul gradinii, daca erau o specie mai aparte...
Ar trebui facut ceva ca sa nu mai arate asa.Poate dupa ce trece perioada de renovare o sa vedem ceva mai interesant.

3. Observatorul astronomic: deoarece programul de vizita de pe site nu era actualizat, ajunsa la fata locului, mi-am dat seama ca trebuie sa ma intorc in alta zi. O sa revin cu detalii.

4. Muzeul militar: am trecut pe acolo in noaptea muzeelor. Foarte multe de vazut, dar din pacate, am omis sa ma gandesc la puhoiul de oameni atras de intrarea libera. Oameni care, bineinteles, inteleg, prin vizitarea unui muzeu, faptul ca trebuie sa se urce pe tot ce prind in cale ( tancuri etc.) si sa faca poze. Asa ca am renuntat sa mai mergem in muzee. Dar...
Bucurestiul e superb noaptea!

In sfarsit





Pentru ca ar vrea sa ne stranga in brate, dar nu pot.
Pentru ca ar vrea sa ne vorbeasca, dar nu au cum.
Pentru ca ar vrea sa ne inteleaga, dar nu reusesc.
Asa ca ne privesc cu ochii lor mari si calzi.
Pentru tine e suficient?
Pentru mine, da.

Noi

Noi.
Noi suntem generatia care nu mai apreciaza valoarea lucrurilor.
Aruncam lucrurile stricate la gunoi, fara sa mai incercam sa vedem daca le putem repara.
Le inlocuim pur si simplu.
Atasamentul nu mai exista.
Alegem intotdeauna cea mai facila cale.
Dar ce facem cand si pe oameni putem sa ii inlocuim la fel de usor?

Cine esti?

Cine esti? Uita-te la tine.
Tu stii cine esti?
Inchide ochii si uita-te in oglinda. Ce vezi?
Te recunosti? Asa vrei sa fii?
Numai tu stii.
Inchide ochii.
Inchide ochii ca sa vezi mai bine.

Stim

Stim sa sustinem nedreptatile.
Stim sa chinuim oameni batrani si sa ii taram prin inchisori.
Ne uitam la ei ca si cand ar fi cei mai mari criminali.
Profitam de ei pentru ca nu au cum sa se apere.
Pe adevaratii vinovati nu ii vedem.
Nu vrem sa ii vedem.
Stim sa inchidem ochii si sa ucidem vise.
E mai usor asa.

Vrei sa fii voluntar?

”Student Career Path” îi încurajează pe tineri să aleagă responsabil şi conştient facultatea pe care doresc să o urmeze, astfel încât să îşi poată construi o carieră solidă. Aceasta trebuie să le pună în valoare talentul şi abilităţile.
60 de tineri din clasa a unsprezecea ( din 6 licee bucureştene) vor beneficia de consiliere în vederea orientării în carieră. Aceştia vor intra în contact direct cu mediul universitar din Bucureşti cu ajutorul voluntarilor.
Proiectul Student Career Path are nevoie de 30 de studenti voluntari care sa insoteasca elevii la cursurile facultatii din care provin. Vor sta cu ei la cursuri, le vor prezenta facultatea ,profesorii, precum si materiile.
Voluntarii vor beneficia de un curs de instruire bazat pe elemente de management personal si dezvoltare a abilitatilor sociale. Ei vor participa atat la traininguri si partea de tutorat pentru elevi, cat si la organizarea si planificarea activitatilor din cadrul proiectului.
Selectia voluntarilor va avea in vedere urmatoarele criterii: calitatea de membru al unei asociatii studentesti, participarea la cel putin un alt proiect, participarea frecventa la cursurile facultatii pe care o urmeaza etc.
Ca sa puteti participa,va rugam sa completati formularul (disponibil pe http://www.clublmt.ro/) si sa il trimiteti pana pe 29 martie la adresa clublmt@gmail.com.

Acest proiect a fost finantat cu sprijinul Comisiei Europene prin intermediul Tineret in Actiune. Prezentul comunicat reflecta numai viziunea autorului iar Comisia Europeana nu poate fi facuta raspunzatoare pentru utilizarea conţinutului acestuia.

Taj Mahal


De cand eram mica am fost fascinata de povestea Taj Mahal-ului.Sper ca intr-un viitor apropiat sa ii fac o vizita. De fapt, pentru asta mi-am rezervat primul salariu:)
Povestea,dragostea a doi oameni, va dainui atata timp cat constructia va exista.

Se spune că Taj Mahal-ul a fost construit de Shah Jahan, în memoria sotiei sale Mumtaz Mahal, care a murit după naşterea celui de-al 14-lea copil. Moartea ei l-a afectat într-atât pe împărat încât părul i-a albit în numai câteva luni.
Constructia a durat 22 de ani, si, in timp,Taj Mahal-ul a devenit "simbolul dragostei eterne". Inauntrul domului se afla sicriul imparatesei incrustat cu pietre pretioase alaturi de sicriul imparatului care a fost construit cativa ani mai tarziu.
Imparatul intentiona sa construiasca pe celalalt mal al raului o replica a monumentului din marmura neagra si un pod.Planurile au esuat deoarece a fost tinut in captivitate timp de noua ani de catre fiul sau Aurangzeb.
Poetul Edwin Arnold il descria ca fiind "nu un monument de arhitectură, ci dragostea unui împărat încrustată în piatră".

Scrisoare catre liceeni- Tudor Chirila

Scrisoare catre mine.
Scrisoare catre tine.
Citeste.

"Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa.
Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare.
Noi ne-am inselat.
Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit.
Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri.
Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti.
Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti.
Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati.
Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura.

Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand.
Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp.
Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film.
Ei vor sti doar sa va invete sa furati.
Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.
Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu.
Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza.
Nu marsati la orice promotie.

Fiti mai selectivi.Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla.
nimalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti.
Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti.Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie.
Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi.
Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul.

Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras.
Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile.
Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile.
Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu.

Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri.
Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul.
Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi.
Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii.
Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga.
Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.Salvati-va! Salvati-ne!
Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul...
Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

STOP

Vreau să vorbesc cu tine.
Nu prin mesaje. Nu la telefon. Nu pe mess. Nu printr-un amărât de e-mail.
Vreau să mă uit la tine şi vreau să te uiţi la mine atunci când vorbim.
Vreau să fim aproape.
Să îţi interpretez inflexiunile vocii şi să îţi observ mimica feţei.La fel vreau să faci şi tu.
Să îţi urmăresc gesturile şi să îţi văd ochii atunci când vorbeşti.
Să îmi simţi şi să îţi simt emoţiile.
Să nu ne ascundem în spatele unui telefon sau în spatele unui monitor.
Asta ne face rău. Ne distorsionează cuvintele,vorbele, gândurile.
Uneori cuvintele mint. Uneori e de ajuns să îţi privesc ochii şi să înţeleg. O îmbrăţişare şi simt că nimic nu mai contează.


STOP lumii virtuale!
Lucrurile, şi mai ales lucrurile importante, se spun personal.
Suntem fiinţe umane. Avem nevoie să fim împreună.
Nu vrem sa fim personaje într-un joc virtual şi să depindem de un click.

"Căci natura nu i-a dat omului doar voce şi limbă ca să fie interpreţii gândurilor sale, ci, suspectându-l că ar putea abuza de ele, a făcut să vorbească şi fruntea şi ochii, pentru a le contrazice atunci când acestea nu sunt fidele." (Cureau de la Chambre)

Student Career Path


Asociaţia Clubul Liderii Mileniului Trei lansează un nou proiect dedicat tinerilor.
”Student Career Path” îi încurajează pe tineri să aleagă responsabil şi conştient facultatea pe care doresc să o urmeze, astfel încât să îşi poată construi o carieră solidă. Aceasta trebuie să le pună în valoare talentul şi abilităţile, asigurându-le un rol activ ca cetăţean european . Este important să luăm în considerare şi competenţele din mediul socio-economic dinamic şi competitiv in vederea creşterii gradului de angajabilitate pe piaţa locală şi europeană a muncii .

60 de tineri din clasa a unsprezecea ( din 6 licee bucureştene) vor beneficia de consiliere în vederea orientării în carieră. Aceştia vor intra în contact direct cu mediul universitar din Bucureşti cu ajutorul a 30 studenţi voluntari.

În cadrul primei etape, participanţii vor beneficia de şedinţe de orientare în carieră cu un grup de consilieri şcolari, colaboratori ai proiectului. Şedinţele vor consta în teste de aptitudini însoţite de discuţii cu specialişti care să îi ghideze pe participanţi. Scopul acestor şedinţe este conştientizarea de către tineri a ariilor lor de interes şi a domeniului în care ar putea urma o carieră.

Între şedinţele de consiliere şi participarea efectivă la cursurile facultăţilor alese elevii participanţi vor lua parte la un curs despre luarea deciziilor, management personal şi gândire pe termen lung.

Participarea la cursuri se va realiza cu ajutorul studenţilor voluntari. Se vor vizita instituţiile alese, iar elevii vor participa la cursurile pentru care au optat, vor interacţiona cu studenţi, asistenţi şi profesori şi vor avea posibilitatea sa pună întrebări care să îi ajute in luarea unei decizii.

La sfârşitul perioadei în care ei participă la cursuri, elevii îşi vor ierarhiza opţiunile în ceea ce priveşte alegerea facultăţilor. În funcţie de aceste opţiuni, echipa Student Career Path le va asigura întâlniri cu alumni, profesionişti în domeniile respective.

Finalul proiectului va fi marcat de organizarea unui bal mascat având următoarea temă: “Sunt ceea ce am învăţat din acest proiect”. În cadrul balului, fiecare dintre invitaţi (echipa de proiect, participanţi, voluntari, profesionişti - absolvenţi, invitaţi, parteneri) va răspunde provocării de a exprima, prin costumaţia aleasă, ce i-a adus proiectul Student Career Path şi care îi sunt experienţele cele mai dragi din cadrul acestuia.

Pentru a te înscrie, trimite la adresa clublmt@gmail.com pana la data de 08 martie 2009 formularul de participare completat (formularul e disponibil pe http://www.clublmt.ro/)
Succes, te aşteptam !
Acest proiect a fost finantat cu sprijinul Comisiei Europene prin intermediul Tineret in Actiune. Prezentul comunicat reflecta numai viziunea autorului iar Comisia Europeana nu poate fi facuta raspunzatoare pentru utilizarea conţinutului acestuia.

Suflete

Sunt copiii pe care nimeni nu i-a vrut. Sunt copiii care nu au pe nimeni şi nu au nimic. Şi cu toate astea au multe de oferit. Un zâmbet, o privire şi cuvinte din suflet. " Doamna, vă iubesc pentru că sunteţi bună şi frumoasă". Mă simt neputincioasă.
Sunt copii de la care avem atat de multe de învăţat.

Câte puţin din toate

Cri-Cri,oracole, tamagochi,plastelina,groapa dracului, garduri, hotii si vardistii, de-a scoala, serbarile de la scoala, copacul din gradinita, pistol cu bile, sotronu, elasticul, melcul, tarile, leapşa, de- a v-ati ascunselea, omu negru, Vera, Linda, Fetiţa, creta colorata, prima zi de scoala, peretica, sticle cu apa, zapada, Cap Spart, Sam-sandwich, Willy, vecina, ghena, plosnite, monopoly, Eluţa, Miţura, Şchiopu, nisip, uniforma, bentita,corcoduse,zmeura, role, julituri, lămâiţă, sanie, espadrile, coarda, sarpele, lacuste, bondari, îngheţată de fistic, Doca, seminţe, sifoane, Dl Popescu, baba cloanţa, flori, fete şi băieţi, lasere,zilele în care intram pe geam în casă,cozonacii lui mamaie,inocenta...amintiri.

Mai ţii minte?!


După 18 ani...aceeaşi stradă, aceleaşi blocuri. Numai noi nu mai suntem aceiaşi.
Mai ştii când ne tăvăleam în zăpadă şi ne jucam de-a Sailor Moon?! Eu eram Sailor Jupiter!
Doamne...stăteam toată ziua afară şi nu mai simţeam nimic.
Mai ţii minte când A. mânca ţurţurii de gheaţă?!
Sau când R. şi G. ne alergau ca să ne spele, să ne bage în zăpadă?!
Făceam cazemate şi mergeam pe deal să ne dăm cu sania!
Mai ştii, A., de cât timp nu am mai vorbit dintr-o prostie?!
Sau când ne jucam de-a prinţesele şi venea C. să ne fure!
Mai ştii,R., când ai căzut în cap de pe scara din grădi?
Mai ştiţi când ne dădeam toţi pe gheaţă? Şi mergeam cu colindul şi cu sorcova...
Cine mai ştie ce înseamnă E super distracţie...?!
A. si I., mai ţineţi minte când am căzut la grădiniţă una peste alta în r....?!
Mamaie, mă laşi să mă duc afară? Mergem în spate sau în grădi, nu mergem departe!
Ce ziceţi... ne vedem în faţă ?!
Cât am crescut....
P.S: Pt.Luna, pentru că te cunosc de 18 ierni!
Şi pentru toţi cei care îşi mai aduc aminte...
Return top