RSS FEED

Sunt cei care...

Sunt cei care sustin sus si tare ca nu fac un lucru, ca nu il vor face niciodata.
...si totusi, sunt primii care uita si cedeaza atunci cand au ocazia.
Sunt cei care isi ridica in slavi moralitatea si principiile.
...ei fiind cei care habar nu au ce presupune moralitatea.
Sunt cei care spun ca nu au vicii.
...si cu toate astea, sunt cele mai vicioase persoane.
Sunt cei care cred ca au mereu dreptate.
...uitand ca dreptatea nu le apartine niciodata.
Sunt cei care cred ca sunt curajosi.
...pentru ei curajul inseamna sa dai cu pumnul.
Sunt cei care ii critica mereu pe altii.
...si nu se uita niciodata in oglinda.
Sunt cei care fac promisiuni, juraminte.
...dar mereu sunt primii care fug.
Sunt cei care pun obiectele inaintea persoanelor.
...fara sa stie ca obiectele nu vor ramane cu ei pentru totdeauna.
Sunt cei pentru care cuvintele sunt mai presus de fapte.
...si folosesc cuvintele ca sa amageasca si sa se amageasca.
Sunt cei care se grabesc sa traga concluzii.
...si pentru asta niciodata nu vor asculta adevarul.
Sunt cei care iti spun ca esti unica si cea mai importanta persoana din viata lor.
...asta pana o intalnesc pe urmatoarea.
Sunt cei care vad lucruri care nu exista.
...si nu vad lucrurile pe care ar trebui sa le vada.
Ei sunt cei care se trezesc intotdeauna prea tarziu.

Da. Dar, nu sunt numai ei.

Sunt si cei care au vazut si au avut ocazia sa faca anumite lucruri
...si totusi nu le-au facut.
Sunt cei care au coloana vertebrala,
...demonstrand asta in fiecare zi.
Sunt cei care au trait printre vicii
...si au stiut sa spuna NU.
Sunt cei care au dreptate.
...dar e suficient sa stie numai ei asta.
Sunt cei care au curaj.
...si isi tin mereu capul sus.
Sunt cei care nu fac promisiuni.
...pentru ca stiu ca timpul si oamenii sunt schimbatori.
Sunt cei care stiu ca degeaba ai toate lucrurile din lume.
...daca nu ai cu cine sa le imparti.
Sunt cei care prefera sa nu vorbeasca.
...doar sa simta.
Sunt cei care iti dau o sansa.
...inainte sa te condamne.
Sunt cei care iti spun un lucru numai tie.
...constienti fiind ca nu vor mai spune asta pentru a doua oara.
Ei sunt cei care stiu ca timpul nu poate fi recuperat.

EXIT! - Festivalul de teatru al detinutilor

"Transformă suferinţa în speranţă şi ura în aşteptare."

...asta ne-a spus unul dintre deţinuţii care au urcat astăzi (25 nov.) pe scena teatrului Nottara, deţinut condamnat la 16 ani de închisoare pentru omor.
Timp de 4 ore ei nu au mai fost prizioneri. Au fost actori şi şi-au jucat bine rolurile încercând să doboare prejudecăţile şi atitudinea respingătoare a celor din jurul lor.

Un om îmbrăcat în arlechin se urcă pe scenă. Din spate, vine un jandarm care îi deschide cătuşele. Astfel e liber să prezinte programul spectacolului. Arlechinul este condamnat la 23 de ani de închisoare pentru crimă. I se spune Butelie.

Primul spectacol este prezentat de copiii de la un centru de reeducare din Tg.Ocna. Probabil cel mai emoţionant spectacol, deoarece mi-e teamă ca cei mai mulţi dintre tineri se identifică cu rolurile din Poveste de neuitat. Rareş doarme pe străzi din cauza tatălui vitreg alcoolic, iar prietenii binevoitori apar cu o soluţie-fac din Rareş un hoţ. Acum Rareş e cel mai tare. Din păcate, el va fi singurul prins şi pedepsit. Poate că pedeapsa e şi mai mare atunci când mama lui moare şi el nu îi este alături. Însă mai sunt oameni care cred în el. Rareş e bun.

Trupa de teatru Impact a penitenciarului Timişoara ne prezintă piesa A fost..., o piesă bazată pe experienţa lor în ceea ce priveşte consumul de droguri. "La început ajunge jumătate de gram ca să te poarte o oră prin paradis şi revenirea e uşoară, moale, o stare plăcută, care-ţi lasă amintiri frumoase şi după ce se epuizează. Dar corpul nostru e pervers...". Cornel Mazilu joacă un rol excepţional, dar nici Andrei Grigoriu nu este mai prejos. Tibi este dealerul care este suficient de deştept să nu consume marfa pe care o vinde.

Otrăvit de culorile vieţii mele- este piesa în care cei închişi în Penitenciarul Craiova, după ce îşi spun replicile, ne spun poveştile lor de suflet din viaţa reală. Amintirile legate de cel mai bun prieten, de prima pereche de patine cu rotile, de premiantul cu coroniţă, ne reamintesc că şi ei sunt oameni ca şi noi. Nu au fost întotdeauna aşa.

Caietul albastru-o poveste complexă acompaniată de eforturile muzicale instrumentale ale unuia dintre actorii de la penintenciarul Baia Mare. Dialog şi monolog frumos susţinute, dar chiar dacă actorii aveau aripi, ei nu sunt liberi să zboare. "Haideţi să prindem ţânţarii. Sau mai bine sitarii."

Haina de om, Penitenciarul Iaşi-cum primeşte societatea un fost deţinut? Cum refuză o femeie sexul de amuzament şi frivolitatea, deşi este disperată că va rămâne singură? De ce pe câinele din piesă îl cheamă Dumnezeu? Astfel sugerează ei ideea că se simt abandonaţi până şi de Dumnezeu. Pedeapsa lor continuă şi la ieşirea din închisoare. Societatea nu uită.
Îngerul din piesă (genial actorul, şi dansator, totodată) ne spune:" Când eşti iubit, te simţi ca un zeu. Dacă eşti iubit numai o clipă, atunci iubirea te încălzeşte numai o clipă. După aceea redevii om."
-Nu vă supăraţi, unde este strada Speranţei?, m-a întrebat unul dintre actorii acestei piese. Nu am ştiut ce să îi răspund.

Ei sunt actorii pe care azi i-a aplaudat o sală întreagă.

26 nov.
Nu am rezistat şi am mers şi azi.

Colonelul şi păsările, Penitenciarul Codlea: Am văzut ştirile de la ora 5 prezentate de Hamlet, am văzut cât de mic e Tici şi că trebuie să avem grijă să nu îl călcăm. Am aflat că rromii au fondat Roma şi că unul dintre nebunii secţiei face mătănii pentru a-şi ispăşi numărul mare de păcate. Capone fură banii, dar are grijă de ei.
Ce spun ei?
"Nu suntem nebuni, suntem doar diferiţi.(...) Până acum i-am urmat pe cei normali şi Dumnezeu îmi e martor că asta nu m-a dus prea departe."

Infirmeria veselă: a fost jucată şi dansată de deţinutele de la Penitenciarul Poarta Albă, care ne-au destăinuit motivele arestării. Deşi piesa se vroia a fi veselă, mi s-a părut foarte dură.
Butelie este condamnat la 23 de ani pentru port ilegal de frumuseţe.
X este condamnată 22 de ani pentru delapidare.
X a ars un martalog.
X păcăleşte bărbaţii.
X este smooth criminal.
X a vândut fete.
X este condamnată pentru hoţie şi tâlhărie.
X a violat 2 bărbaţi.

Casa Bernardei Alba: 9 femei de la secţia exterioară Cluj sunt izolate în casa Bernardei, o văduvă tiranică. Căsătoria pare singurul mod de evadare.

StripTease, Penitenciarul Oradea: ce înseamnă libertatea, alegerile, consecinţele, liberul arbitru?
"Tu ai bătut la uşă, tu ai vrut să pescuieşti, tu ai fost de vină, şi uite că şi eu am ajuns ca tine, deşi nu am făcut nimic."

Aplauze din nou.

(P.S: îmi pare rău că nu am avut aparatul foto la mine.Sper să fac rost de câteva imagini.
http://stirileprotv.ro/video/piese-de-teatru-puse-in-scena-de-detinuti-la-nottara/60390992
http://www.antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=76713¤tPage=6 )

Etica în organizaţii şi nu numai

Pana unde ati fi dispusi sa mergeti ca sa va atingeti obiectivele? De ce ne lasam la o parte valorile si principiile ca sa le adoptam pe cele ale grupului? Da, fiecare organizatie se orienteaza dupa profit, dar de ce nu ne intereseaza si conceptul de responsabilitate sociala? De ce vrem numai rezultate imediate si nu gandim si pe termen lung? De ce punem profitul mai presus de orice? Si de ce am ajuns sa facem orice ca sa obtinem avantaje financiare? De ce am ajuns sa acceptam astfel de scuze: Asa fac toti! De ce facem ce nu ne place si pe urma stam si ne plangem? Alegem o facultate doar pentru ca ni se pare ca e profitabila, ne luam un job care nu ne place si pe urma cand ajungem seara acasa stam si ne plangem frustrarile si dam vina pe ceilalti.
De ce promovam lucruri in care nu credem?
Da, sunt constienta de lumea in care traiesc si pentru care noi suntem responsabili.
Etica e relativa pentru unii, inexistenta pentru altii.

Cum se naste o paradigma
Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici..."

Lecţia de pedagogie

Grigore Băjenaru ne-a lăsat un manual de pedagogie, dar şi de amintiri, intitulat Cişmigiu & Comp. Bună dimineaţa, băieţi! O lectura recomandata profesorilor si elevilor care si-au uitat rolurile.

"Profesorii ar trebui să se gândească întotdeauna nu numai la materia pe care o predau, ci şi la viaţa de toate zilele a şcolarului. Ar trebui să se gândească întotdeauna ceva mai departe de catedră şi de zidurile liceului...să vadă că elevii de azi, mai buni sau mai slabi, sunt eroii de mâine ai ţării acesteia, care, prin jertfa lor şi-a altora ca ei, înving timpurile. "
Return top