RSS FEED

Exit- Festivalul de teatru pentru detinuti, 2010

"Ştiu de ce aţi venit la teatru. Din curiozitatea de a vedea un deţinut la câţiva metri distanţă."

"În întuneric suntem toţi la fel."


Săptămâna trecută, 8-11 nov., a fost cea de-a doua ediţie a Festivalului de Teatru pentru Deţinuţi. Ediţia de anul acesta nu a fost mai prejos decât cea de anul trecut, însă sala nu a fost atât de plină pe cât mă aşteptam. M-am bucurat să văd şi o parte din actorii de anul trecut.
Mai jos, am enumerat piesele care s-au jucat la Nottara.
1.Trupa NoName, Jilava- număr de pantomimă care a deschis cu succes festivalul
2.Penitenciarul Codlea- Ciclopul, după Euripide
3.Penitenciarul Craiova- Casa Poporului
4. Penitenciarul Oradea- Transplantul de Lavinia Steer
Un text genial despre un transplant de suflet şi o interpretare pe măsură. Unul din actori mărturiseşte:
"Mai am o fărâmă de suflet de copil în mine. În fiecare zi mi-l calcă cineva în picioare."
5. Penitenciarul Gherla- Noapte/ Zi-deţinutele din Gherla au jucat într-o adaptare după romanul Exuvii şi poemele din volumul Noapte sau zi, ambele ale scriitoarei Simona Popescu pe care am avut plăcerea să o descopăr de curând şi care mi-a amintit că sunt datoare să-i împlinesc visele copilului care am fost.
6.Penitenciarul Jilava- Despre libertatea obişnuită
7.Penitenciarul Rahova- Evolution
8.Penitenciarul Bistriţa- Trişez cu viaţa
9.Penitenciarul satu Mare- Experimentul
10.Penitenciarul Timişoara- Un vis...

Festivalul a fost încheiat cu un număr de percuţie în interpretarea deţinuţilor din penitenciarul Rahova. Nu putem să sperăm decât că un astfel de festival nu va avea loc doar o dată pe an şi să sperăm aşa cum şi deţinuţii speră că după ce îşi vor ispăşi pedeapsa vor deveni actori în adevăratul sens al cuvântului. Prejudecăţile nu au avut loc pe sala teatrului Nottara-"Niciun om fără suflet, asta e deviza noastră. " (Transplantul)

Brosura Branding Romania 2010

YES, WE CAN!


Scoala de vara Branding Romania si-a primit participantii la Olanesti si a pornit revolutia responsabilitatii sociale!
In perioada 26 august- 1 septembrie, participantii se vor intalni cu Traian Bruma, Razvan Crisan, Valentin Burada, Marian Stas, Mihail Musat, Mihai Iordache, Ramona Dragomir, Anca Haraga, Bogdan Grigore, Iulia Verdes, Paul Olteanu, Iustin Mihailescu pentru a discuta despre procesul invatarii, procesul decizional, creativitate, voluntariat, leadership, leadership organizational, branding personal, argumentare & public speaking, motivatie, autodezvoltare, improvizatie, management de proiect.Tincuta Baltag va si ea prezenta pentru a ne spune mai multe despre Gala Premiilor in Educatie, iar Caravana LSRS ne va prezenta oferta educationala din strainatate.
Noi credem ca imaginea unei tari se traduce prin imaginea fiecarui individ. Astfel, cu fiecare tanar mai sigur pe el, mai responsabil si mai implicat in viata comunitatii, suntem mai aproape de un brand al Romaniei construit pe valori autentice ai pe experiente pozitive.


Generatia noastra spune: YES, WE CAN!
Voi ce spuneti?

Parteneri: Primaria Municipiului Ramnicu Valcea
Parteneri Media: Studentie.ro, Calificativ.ro, Lume Buna, Kiss FM, Radio Lynx, Zile si Nopti, Viata Valcii, EvenimenteStudentesti.ro, Adevarul de Seara, Fundatia Dinu Patriciu, Romania Pozitiva, Mai Mult Verde, Oricum, OnlineStudent.ro, CariereOnline.ro
Sponsori: Annabella, Boromir, Dacos
Organizatori: Laura Catana, Gabriela Solomon, Cristina Vlasceanu, Raluca Petre, Simbotin Raluca, Teodora Graur
www.clublmt.ro

www.branding.clublmt.ro

Gestalt prayer

´´I do my thing and you do your thing.

I am not in this world to live up to your expectations,
And you are not in this world to live up to mine.
You are you, and I am I, and if by chance we find each other, it's beautiful.
If not, it can't be helped.´´
(Fritz Perls, 1969)

Femei de cariera

"Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.
Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte"..
În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...
Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara. Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.
Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.
Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.. Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu:
"Mircea, fă-te că lucrezi!". Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.
(Mircea Dinescu)

Anne Frank "Speaks"+Holocaust Documentary

Sonna cosa nostra

“ Sonna cosa nostra, zise Don Corleone, interesele noastre personale.
Ne vom conduce singuri lumea, pentru ca este lumea noastra, cosa nostra.“

“Afla ca Mafia insemnase initial loc de refugiu. Apoi devenise numele unei organizatii secrete, formate in scopul de a opune rezistenta guvernantilor care exploatau de secole tara si poporul. Tinutul Siciliei fusese jefuit mai crunt decat oricare altul din istorie.Inchizitia torturase in egala masura bogati si saraci.Baronii si printii propietari de pamanturi din cadrul Bisericii Catolice aveau drept de viata si de moarte asupra pastorilor si agricultorilor.Politia era instrumentul puterii lor, identificandu-se cu ei atat de mult, incat in Sicilia cea mai grea insulta aruncata cuiva era sa-l numesti politist.
Confruntata cu salbaticia acestei puteri absolute, populatia exploatata invatase sa nu-si tradeze niciodata furia si ura, de teama de a nu fi exterminata.Localnicii invatasera sa nu se expuna proferand vreo amenintare,intrucat un astfel de avertisment aducea dupa sine o pedeapsa prompta.Invatasera ca societatea era dusmanul lor si, atunci cand doreau sa-si faca dreptate, apelau la organizatia subterana de rezistenta, Mafia. Iar Mafia isi consolidase puterea initiind legea tacerii, omerta.(...)Omerta devenise religia populatiei.(...) Cum dreptatea nu venise niciodata din partea autoritatilor, oamenii se adresasera intotdeuna Mafiei, care juca un rol de Robin Hood. Intr-o anumita masura, Mafia indeplinea si acum acest rol. Oamenii apelau la capo-mafioso local, ca sa-i ajute la necaz.
(...)Mafia din Sicilia devenise bratul ilegal al celor avuti si chiar politia auxiliara a puterii judecatoresti si politice. Se transformase intr-o structura capitalista degenerata, anticomunista , antiliberala, care-si impunea propriile taxe asupra oricarui gen de afacere, fie ea si cat de marunta.“(Mario Puzo, Nasul)

Ramane de vazut cum ar arata o analiza o organizatiilor mafiote din Romania, dincolo de senzationalul de la TV.


Lasa-ti amprenta la Branding Romania 2010!

Clubul Liderii Mileniului Trei în parteneriat cu Primaria Ramnicu Valcea organizeaza in perioada 26 august – 01 septembrie 2010 la Baile Olanesti, scoala de vara Branding Romania 2010 – YES, WE CAN!, in vederea promovarii cetateniei active a tinerilor si a educatiei non-formale.

Aflata la a treia editie, scoala de vara Branding Romania 2010 se adreseaza tinerilor cu varste cuprinse intre 17 si 20 de ani, iar temele abordate sunt autodezvoltarea si atitudinea civica, elemente esentiale in dezvoltarea unor actori sociali responsabili.
Atelierele de lucru le vor oferi celor 42 de participanti cadrul necesar invatarii si punerii in aplicare a conceptelor de voluntariat si responsabilitate sociala prin subiecte precum creativitatea ca element-resursa, branding personal, argumentare si public speaking. Unul dintre rezultatele scolii va fi editarea unei brosuri continand idei de proiecte comunitare ce pot fi realizate de grupuri informale de tineri si organizatii non-guvernamentale. Brosura va fi distribuita ulterior autoritatilor din orasele de provenienta ale participantilor, acestia putand concura in luna octombrie si pentru o bursa de start-up in cadrul intâlnirii de follow-up.

Clubul Liderii Mileniului Trei este o asociatie neguvernamentala, non-profit si apolitica avand ca scop dezvoltarea personala si profesionala a tinerilor. Misiunea acestei „Scoli de joburi si networking, valori si caractere” este de a contura în Romania o generatie de lideri capabila sa declanseze si sa isi asume schimbarea prin promovarea relatiilor de tip adult-adult.

Deadline aplicatii: 18 iulie
Taxa de participare: 300 Ron (sunt acoperite costurile de cazare, masa, training; nu este inclus transportul)
* CLUB LMT pune la dispozitie 5 burse integrale pentru tinerii cu posibilitati financiare reduse.

O doza de Heurozac, va rog!

"Eu am blestemul raţiunii; sunt sărac, celibatar, deprimat. De luni de zile reflectez la boala mea de a reflecta prea mult, şi am stabilit cu certutudine corelaţia dintre nefericirea mea şi incontinenţa raţiunii mele. Să gândesc, să încerc să înţeleg nu mi-a folosit la nimic, ci mi-a adus numai neajunsuri.Să reflectezi nu este o operaţie firească, răneşte, ca şi cum ar scoate la iveală cioburi de sticlă şi bucăţi de sârmă ghimpată amestecate cu aerul. Nu reuşesc să-mi opresc creierul, să-i încetinesc ritmul. (...) Nu poţi să trăieşti fiind prea conştient, prea meditativ."
(M-am hotărât să devin prost- Martin Page)
Vreau să taci, vreau să fugi în altă parte şi să mă laşi în pace. Să nu-mi mai dai dureri de cap şi să mă laşi să dorm liniştită. Vreau să deschid ochii şi să nu văd nimic. Să-i închid, şi la fel, să nu văd nimic. Să nu mă mai gândesc la toate prostiile. Totul să fie simplu şi uşor. Du-te şi pe la cei care nu au experimentat niciodată conceptul de conştiinţă. Pe ei de ce nu îi chinui?
Vreau să te anesteziez cu o doză de Heurozac.

Despre loialitate

Loialitatea.Vreau sa vad definitia teoretica a conceptului.Vreau sa vad cum arata transpusa in realitate.Vreau sa vad cum coreleaza toate variabilele acestui termen.Vreau sa stiu cine mai crede in el si ce inseamna loialitatea pentru ei.
Cat de departe ai merge pentru a-ti atinge un obiectiv? Ti-ai trada prietenii de-o viata, ti-ai trada sufletele dragi? I-ai trada pe oamenii care au crezut in tine si care ti-au fost alaturi?
Imi plac oamenii care cred in principiile lor. Oamenii care are au principii. A nu se confunda cu orgoliu.
Imi plac oamenii care cred in mine.

This is gold

El o ia de mână şi se uită la ea. Ştie, din momentul în care a luat-o de mână, că nu o să îi mai dea drumul toată viaţa. Ea se lasă prinsă şi îl strânge şi mai tare de mână. Amândoi privesc înainte fără să uite să se privească reciproc.
A trecut jumătate de secol de atunci.
Ea i-a fost iubită şi logodnică. Prietenă, complice şi mamă. Soţie şi mamă a copiilor lui.
El, el i-a fost aproape. A crezut în ea înainte de toate.A ştiut să privească dincolo de cuvinte. E a lui fără să o ţină prizonieră. Altfel, ea şi-ar pierde farmecul.
După jumătate de secol fac din nou acelaşi pas care i-a unit. Fără regrete.
Ea ştie că nu există fără el. El ştie asta chiar dacă nu a auzit-o niciodată.
În faţa lor tot ce-nseamnă viaţă amuţeşte.

"Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumi...".
Aşa s-au pierdut ei. Şi-au dat drumul la mână şi şi-au uitat ochii. Secolul nu i-a cunoscut.

De la joc si joaca, la prea multa joaca

Energizere- un cuvant cunoscut pentru generatia training-urilor, asa cum ar spune un profesor de-al meu. Nelipsite din toate activitatile ce tin de educatia non-formala. Nelipsite din zilele lungi si din programul incarcat al unei zile de formare. Insa binevenite intotdeauna atunci cand sunt adaptate la context.
Atentie! Am spus: cand sunt adaptate la context!
Din dorinta de a folosi cat mai multe metode ale educatiei non-formale, deseori facem abuz de acestea fara sa reusim sa le valorificam potentialul. Le folosim doar pentru ca ne gandim ca sunt bune oricum, nu avem cum sa dam gres cu ele, sunt nonconformiste. Asa se intampla si cu energizerele. Ele isi pierd valoarea, cand nu sunt atent gandite si risca sa devina penibile.
Fiecare formator/profesor/etc ar trebui sa se gandeasca inainte de a folosi un energizer la mai multe aspecte, precum varsta participantilor. Joculetele trebuie adaptate in functie de situatie si de profilul participantilor, iar daca au in vedere si obiectivele si tema invatarii cu atat mai bine. Dar daca le facem doar de dragul de a le face, riscam sa ii punem pe participanti intr-o postura incomoda si jenanta. Participantii nu sunt copii pe care ii punem sa se joace.
De ce acest articol: am urmarit de mai mult timp aceste aspecte, dar ultimul curs la care am fost m-a frapat in anumite momente. Am vazut oameni de peste 50 ani care topaiau fara sens, nestiind daca sa rada sau sa se retraga politicos pe scaun. Nici eu nu stiam ce sa fac. Am vazut joculete, din care n-am inteles altceva decat ca trebuia sa ne pipaim-in grupurile mixte, in care toti avem o anumita varsta, nu stiu cat de placuta este situatia. Am vazut joculete care isi dezvaluie neintentionat tenta sexuala sau care ar fi fost potrivite pentru o alta categorie de varsta.
De aceea poate ar fi indicat sa ne gandim de doua ori cand alegem sa folosim un energizer si sa luam in calcul toate variabilele.
Return top