RSS FEED

Copilul ce se înveşmântă cu mantie de prinţ

"Copilul ce se înveşmântă cu mantie de prinţ şi poartă la gât lanţuri aurite pierde toată plăcerea jocului; la orice pas se-mpiedică-n podoabă.
De teama c-o va rupe sau c-o va prăfui se ţine departe de lume şi nu cutează nici să se bucure.
De ce să fie-ntemniţat în lux? Oare nu-l dezbraci aşa de dreptul de a intra în marea sărbătoare a vieţii omeneşti?"
(R. Tagore- Ofranda lirică)

Raport de practică pedagogică

Astăzi vom vorbi despre Decizii, acţiune şi asumarea consecinţelor.
Ora ţine 45 de minute- de când am făcut planul de lecţie, mă tot gândesc că timpul nu o să ne ajungă aşa că şi acum sunt cu ochii pe ceas. Începem cu partea mai puţin plăcută a lecţiei: recapitulare, teme (5% dintre copii aveau tema făcută ), definiţii, procesul de luare a deciziilor. Băieţii din spate sunt gălăgioşi ca de obicei, aşa că mă infiltrez printre ei. Pentru lecţia de azi am ales şi un joculeţ: Pe cine salvăm? (dintr-o listă mai mare de persoane, avem voie să alegem numai 3 persoane care vor fi singurii supravieţuitori de pe Pământ). Aşa testăm pe viu modul de luare a deciziilor şi lucrăm şi în echipe. Avem echipe de câte 4 elevi care s-au apucat deja să lucreze. Pe băieţii gălăgioşi i-am pus în aceeaşi echipă şi bineînţeles că au terminat ultimii:) 

După timpul de lucru, fiecare reprezentat începe să citească răspunsurile echipei. În timp ce lucrau, le-am spus să se gândească la mai multe aspecte, printre care şi perpetuarea speciei. Două dintre echipe i-au ales ca supravieţuitori pe membrii familiei- sunt cele mai dragi persoane nouă şi vrem să supravieţuiască. O altă echipă este mai pragmatică şi se gândeşte la toate aspectele, făcând poate alegerea cea mai potrivită (băiatul din echipa de aici, un copil foarte isteţ de altfel, este singurul care m-a auzit când le dădeam sugestii:). Deşi ultima echipă nu a făcut nici ea cea mai bună alegere din punct de vedere raţional, reuşeşte să ne facă o surpriză plăcută. Băieţii gălăgioşi au ales următoarele persoane: fetiţa cu dizabilităţi, bătrânica şi bătrânelul. De ce?! Pentru că fetiţa nu se poate ajuta singură şi de aceea o ajutăm noi, şi pentru că bătrânii sunt înţelepţi şi merită respectul nostru, după cum spun chiar ei:) 

Ajungem şi la partea de debriefing şi le explic că nu a existat o variantă corectă: fiecare răspuns al lor a fost corect prin prisma argumentelor pe care le-au adus. Însă îi felicităm pe băieţi. Mergem mai departe la o scurtă recapitulare cu ajutorul metodei R.A.I: aruncăm o minge de la unul la altul şi punem întrebări referitoare la lecţie, la care şi răspundem. Ce observăm:
- copiii se exprimă foarte greu cu propriile cuvinte şi redau definiţia aşa cum au notat-o în caiet (a se vedea consecinţele cazurilor în care profesorii nu acceptă alte răspunsuri decât cele dictate de ei şi îi obligă pe copii să înveţe pe de rost)
- copiiilor li se face atât de frică în momentul în care li se pune o întrebare, încât cu greu ajung să dea şi un răspuns (a se vedea consecinţele cazurilor în care profesorii nu le spun că este normal să greşească şi îi ameninţă cu catalogul)

Scriem pe tablă şi tema pentru acasă, gândită în aşa fel încât să aibă o utilitate directă pentru ei: îi întrebăm în ce măsură sunt implicaţi în deciziile de la nivelul şcolii şi îi rugăm să vină cu exemple de decizii/proiecte/lucruri care ar vrea să se întâmple la ei în şcoală/în timpul orelor etc. O aud pe eleva din prima bancă: Ce îmi plac orele de genul acesta!

Mă uit la ceas şi sunt surprinsă că ne-am încadrat la fix:)
Return top